miercuri, 4 septembrie 2013

Apararea peisajelor agro-pastorale din Moieciu de Sus


Adoram cu totii sa alergam pe cararile montane de la noi din tara. Iubim muntii si ne simtim atrasi de peisajele magnifice si trairile pe care acesta ni ofera.

Ne bucuram cand vedem specii de plante rare, cand descoperim izvoare din care putem sa bem apa cristalina din munte nestingehrit. Ne bucuram, cand vedem ursi si lupi care au devenit atat de rari in alte tari. Ne bucuram cand alergam prin paduri virgine secualre si ptem sa mirosim prospetimea aerului imbibat cu toate mirosurile ei. Ne consideram iubitori si protectori ai naturii. Doar suntem alergatori montani.

In acelasi timp suntem consternati cand vedem cum unii dintre concetatenii nostri distrug aceste superbitati evoluate in natura. Defrisari exagerate, constructii hidoase in cele mai frumoase si labile locuri din munti, cai de acces pentru autoturisme in cele mai indepartate colturi din munti. Ne gandim cum este posibil asa ceva. Incercam sa cautam un vinovat, incercam sa ne varsam supararea si indignarea pe cel care taie sau pe cel care construieste distrugand natura. Este oare chiar atat de simplu de gasit un vinovat? Evident ca nu.

In spatele fiecarei actiuni singulare care duce la taierea unui brad sau dislocarea unei roci ce sta in drumul unui drum se afla un asmablu intreg de hotarari si actiuni ce au precedat celei finale si ireversibile de distrugere. Exemple "din fata casei":

Moieciu de Sus, Mai 2012: Un investitor vrea sa inceapa lucrarile unui parc de distractie in satul Moieciu de Sus exact in cadrul unui sit natural cunoscut satenilor sub denumirea "La Chisatoare". Situl reprezinta un izvor de ape minerale cu formare de tufuri calcaroase. Conform directivei habitatelor CE un asemene sit reprezinta un habitat natural de exceptie, ce ar trebui pus sub protectie si declarat monument al naturii.  Satenii se rzzvratesc si opresc activitatea buldozerului. Lucrarile se impotmolesc. Apare televiziunea. Stirea este pe mai toate posturile TV. Totusi, formal si din punct de vedere administrativ pare a fi totul in regula. La o prima vedere. Investitorul flutura la fiecare intalnire un teanc de documente, avize si aprobari. Actele "sunt beton". Se strang peste 500 de semnaturi din satul Moieciu de Sus impotriva investitiei. Noi insa nu ne lasam batuti asa usor. Centrul de Ecologie Montana (CEM) se implica si incepe sa urmareasca firul hotararilor administrative inapoi in timp. Cream un site web www.moieciudesus.ro Cercetand, aflam ca incepand cu primul act semnat intre investitor si proprietarul terenului se comit o multitudinde de fapte care se afla la limita legii si care pot fi interpretate in varii feluri. Fiecare parte in felul ei. Primaria emite avize favorabile investitiei. Ulterior o retrage. Consiliul Judetean emite autorizatie de construire bazandu-se pe avizele celorlalete institutii de stat, care dau astfel de avize pe banda rulanta fara sa stie exact ce fac si ce repercursiuni pota avea actiunile lor. Agentia de mediu joaca un rol important, dar nu-si retrage avizul. Consiliul Local hotaraste, ulterior, crearea unei rezervatii naturale de interes local in zona respectiva. Un mic pas in directia corecta. Investitorul nu vrea sa  ia in calcul noua rezervatie si ignora ofaerta de a-si muta amplasamentul. Se implica prefectura. Consiliul Judetean ramane e pozitie. CEM scrie zeci de adrese, participa la fel de fel de intalniri si sustine cauza satenilor care se opun acestei investitii care ar distruge unul dintre cele mai emblematice situri naturale ale satului. Prefectura nu cheama in instanta Consiliul judetean. Asa s-ar putea opri totul. .  CEM semneaza impreuna cu Prefectura si Primaria un acord pt demararea unor studii aprofundate ale florei sitului "La Chisatoare". Totul este in coada de peste.

Moieciu de Sus, Noiembrie 2012: Un alt investitor vrea sa inceapa lucrari cu privire la o investitie in constructia a nici mai mult nici mai putin de 5 microhidrocentrale pe Vale Moieciului. Trei dintre acestea pe Valea Popii in satul Moieciu de Sus. Ce inseamna acest proiect? Pentru unii o afacere senzationala, care face parte dintr-un amplu razboi de distrugere a majoritatii vailor de munte din Carpati. Valea Capra si dezastrul ecologic legat de construcita unor microhidrocentrale acolo este doar un exemplu sumbru, dar marcant pentru intregul soi de afacere. Investitii relativ modeste, cretificate energetice verzi banoase, si o tiparnita de bani in buzunar. Pentru ceilalti (localnici) inseamna un peisaj distrus, apa din rau secata, apa freatica scazuta, pesti disparuti, habitate distruse. Albii de rau afectate, daca nu chiar distorsionate, santier cu galagie mai multi ani de ziel.
 
Si din nou ne punem intrebarea: Cum este posibil asa ceva? Cum poate fi o distrugere a naturii, a peisajului si implicit a patrimoniului cultural local bazata pe avize si aprobari legale? CEM reia si aici firul aprobarilor si cerceteaza. Izvorul acestui demers merge ceva mai mult in timp. Primele demersuri au fost facute in 2008. De atunci si pana acum toti implicatii direct au tinut totul sub tacere. Sateni investeau in constructii pentru turism fara sa stie ca undeva ticaie o bomba cu ceas care ar urma sa le iroseasca toate investitiile. Totul de dragul unui investitor care se obliga "prieteneste sa asigure iluminatul public in schimb sub obladuirea primarului. Ce dragut. Vazand ca si in acest caz satenii se infurie si ca se strang din nou semnaturi, primarul o coteste de 180 de grade si nu mai sustine proiectul. Cem are intrevderei cu cei de la Agentia de Mediu. Se reuseste reincadrare proiectului, astfel incat investitorul este acum obligat sa parcurga alta procedura pentru a obtine avizul de mediu. O batalie castigata. Dar cum sta treba cu razboiul pe de-a intregul? Deocamdata liniste.

Si noi alergam savurand peisajul pe care inca il mai avem in fata ochilor. Tara Branului, si Moieciu de Sus implicit, inca ne mai ofera o multitudine de placeri optice, incepand de la fanetele pitoresti, hodaile traditionale, branza facuta sus la stana satului, si noi ne mai dorim sa revedem o arhitectura demna de locul asta minunat. O arhitectura traditionala autentica. Ne mai dorim sa vedme si rauri curate in care pensiunile si hotelurile sa nu-si mai verse apa menajera nefiltrata, ca sa mai putem pescui si noi un pastrav. Ne mai dorim sa vedem ca nu se mai abandoneaza suprafetele agricole si ca casele vechi nu mai raman in paragina.
 
Avem mult de lucru, avem si de unde invata. Din greselile partenerilor nostri din Alpi pe care le-au facut in ultimile decenii pana au invatat si ei care sunt valorile importante si de ce se bucura vizitatorii mai mult.

Centrul de Ecologie Montana elaboreaza in acest moment o strategie de dezvoltare durabila a satului Moieciu de Sus bazata pe ecoturism. Va fi mult de discutat, mult de intalnit, mult de schimbat. In captele noastre, in obisnuintele noastre si in actiunile noastre….ca sa mai avem pe unde alerga...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu